Tocmai am o experienta din gama "sa ne radem cu feisbuc". Din anumite motive (partial intemeiate cred) FB ajunge la concluzia ca e ceva in neregula cu comportamentul meu de utilizator. Pot sa va si spun, ca nu e niciun secret, am postat pe mai multe grupuri simultan cu ajutorul emailului. Nimic fancy, o metoda pe care FB o agreaza de altfel, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti.
Face furori zilele aceste pe internet un text emotional numit "Confesiunea unui medic roman catre pacientii sai". Text din care aflam ca autorul este medic si munceste in Romania nu ca n-are incotro ci pentru ca a ales el sa faca asta. A ales sa se reintoarca dupa ce plecase in Canada tot ca medic si apoi a ales sa ramana. Alegeri constiente. Si acum tineti-va bine, ca incepe.
Astazi a fost o zi tare grea pentru relatia mea - oricum destul de abrupta - cu feisbucul. Mi-a adus aminte din 5 in 5 minute de ce nu imi place reteaua asta. De abia imputinasem mesajele cu "draga prietene, vreau sa am o legatura privata cu tine" (e tzeapa, baaa, terminati-o!) prin dezabonarea de la emitatorii lor cand a izbucnit o noua sarja de mesaje, de data aceasta pe baza de Eminescu.
Pe vremuri circula ca gluma refrenul unui cantecel usor modificat care zicea ca "o clipa de sinceritate te duce la Securitate". Gluma avea samburele ei de adevar pentru ca bravii ofiteri de la Securitate, in avantul lor de a-si justifica loialitatea si lefurile obraznice se agatau de orice prostie sau nemultumire pe care o auzeau pe strada.
Iar publicul larg invatase sa isi controleze ce, cum, cand, in ce fel povestea. Din motive practice.
