Poveste despre cele doua povesti

Acum mai multi ani am vrut sa merg intr-o vacanta cu cortul cu doi prieteni. Eram cu totii foarte tineri, foarte entuziasti si cu zero experienta in ale campingului.

Ne-am pregatit vreo doua luni, am strans echipament, am facut planuri. Din anumite motive eu nu am mai putut sa merg. Ceilalti doi s-au dus. Abia asteptam sa se intoarca, ca sa imi povesteasca cum a iesit, daca a fost ce ne asteptam cu totii sau nu. Sigur, pe atunci nu existau telefoane mobile, asa ca nu puteam sa aflu cum au decurs lucrurile decat live, doar in momentul in care ii intalnesc.

Dupa cateva zile de asteptare l-am intalnit pe primul prieten pe strada. Era posomorat, mi-a spus ca a fost cea mai rea experienta a vietii lui. Drumul durase mai mult decat au calculat, au ajuns noaptea, au montat corturile pe intuneric iar spre dimineata a inceput ploaia. Ploaie care a tinut vreo patru zile, cam cat toata vacanta. Din cauza ploii si noroiului si-au petrecut tot timpul in corturile montate prost iar la intoarcere drumul a fost un calvar, alunecau pe poteca, toate lucrurile erau ude si murdare de noroi. Un cosmar.

Dupa cateva zile l-am intalnit si pe al doilea prieten. I-am spus ca am aflat de cosmarul prin care au trecut. Ce cosmar, care cosmar? A fost cea mai tare vacanta pe care o avusese vreodata.

Imi povestea razand cu lacrimi de peripetiile prin care au trecut, ca nimic n-a iesit cum era planificat, ca au stat in corturi patru zile, ca au jucat carti ore in sir, ca si-au povestit tot felul de intamplari de la gradinita, ca si-au facut glume, se speriau unul pe altul noaptea ca a venit ursul, au ajuns sa se imprieteneasca mai bine si ca abia asteapta sa mearga in urmatoarea excursie.

Era cam ca atunci cand vine toamna si vezi pe strada un om in pantaloni scurti care il intalneste pe altul cu palton si caciula si te intrebi care dintre ei e idiotul.

Faptele povestite de amandoi erau cam aceleasi. Ploaie, stat in cort, jucat carti, mult noroi. Experientele traite erau insa total diferite. Si povestile la fel, total diferite.

Acelasi cantec despre dujmani cantat de Guta iese manea, cantat de o orchestra iese de un imn national.

M-am intrebat atunci cum ar fi sunat povestea mea daca as fi mers si eu cu ei in vacanta si m-ar fi intrebat cineva mai tarziu cum a fost vacanta. Un cosmar? Cea mai tare vacanta din viata mea? O vacanta ca oricare alta?

Cu cei doi n-am mai facut vacante impreuna, am luat-o in directii diferite, life happens.

Peste cativa ani m-am intalnit cu o cunostinta comuna si evident, l-am intrebat ce mai fac cei doi.

Despre unul dintre ei mi-a spus ca avea o perioada dificila, divortase, isi pierduse locuinta, era singur, avea un job plictisitor la stat, prost platit si pe care il ura dar care era sigur. Macar atat. Depresia era bonus.

Celalalt la fel, isi pierduse jobul pentru ca inchisese fabrica la care lucra, divortase si el insa o ducea foarte bine, se recasatorise, avea copii si isi deschisese o placintarie in oras care mergea foarte bine. “Sa treci pe acolo, face placinte foarte bune“.

Va las pe voi sa ghiciti care era cel care isi ura jobul si care era cel cu placintele. 😊

Si am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea despre cele doua povesti asa.