Lasati chiuveta sa intre

Gasesc pe jos, zacand in mizerie, intr-unul din anticariatele noii mele patrii o carte care imi promite ca imi va spune adevarul despre cum a preluat Elon Musk compania Twitter, scrisa de o jurnalista pe nume Zoë Schiffer.

Recunosc ca am o atractie nefireasca pentru genul asta de texte care promit sa dea din casa. Whistleblowers, “avertizori de integritate”, “conspirationisti”, cum s-or mai numi.

Am urmarit cu religiozitate Wikileaks ani de zile, am stat cu sufletul la gura in fiecare zi ca sa vad cate pisici mai avea Julian Assange cand statea prizonier in ambasada Ecuadorului. Daca va puteti imagina am fost pana si abonat la substackul “Strict secret” al lui Liviu Alexa. Pentru scurta vreme, ce-i drept, pentru ca Liviu Alexa isi dezvaluie strict-secretele doar pe bani, si nici nu sunt cine-stie-ce mari secrete asa ca i-am dat rapid cu jet, bolta & unsubscribe. Dar divaghez, boala de conspirationist amator. Hai sa revenim la Elon Musk si Twitter in viziunea doamnei Zoë Schiffer.

M-am dezumflat de la primele pagini. In loc de chestii incendiare din culisele achizitiei Twitter cartea pare mai mult un blues despre tragedia angajatilor LGBT, feministi si cu claimatceingi de la Twitter. Si in general un text anti-Musk.

In “Extremely Hardcore” doamna Zoë autoarea se razboieste atat cat ii permit puterile si manutele ei mici de jurnalista fara opera si fara public cu barbatul alb cam trecut, conflictual, fara respect pentru mediu si diversitate, cu minte de copil si in cautare de dopamina ieftina. Barbatul care intra cu chiuveta in mana in sediul noii jucarii cumparate cu 44 de miliarde (probabil cea mai scumpa jucarie din istorie) si striga un joc de cuvinte cam scremut “lasati chiuveta sa intre/lasati asta sa se aseze“.

Incepe prin a ne povesti despre obsesia lui Musk pentru litera X si primul lui proiect “X.com” care era ceva serviciu financiar care a evoluat ulterior in Paypal, ala de ne jupulea cu comisioane. (Folosesc trecutul pentru ca l-am tratat pe paypal ca pe “Strict secret”, tot cu jet & unsubscribe.) Apoi Musk si-a vandut participarea la Paypal, castigand bani frumosi. Si de atunci a tot vandut si cumparat chestii pana a ajuns la Twitter. Si-a recuperat numele de domeniu “X.com”, care ramasese la Paypal si si-a rebotezat jucaria nou cumparata in “X”, la fel cum saracii isi reboteaza barcile second-hand pe care le cumpara. Ma rog, saracii care au barci.

Doamna Zoë isi varsa nervii de femeie cu pisici in rol de sot pe ceea ce i se pare ei ca ar fi intruchiparea “masculinitatii toxice”: barbatul alb (ala negru e utilizabil ocazional), straight (ala pe invers ii mai asculta grijile uneori, la cate o cafea) si care face doar ce vrea muschiul lui, fara sa tina cont de ce ii spun ceilalti. Ea considera asta infantilism. Eu i-as spune maturizare. E un semn de maturizare sa faci ce crezi tu, nu ce cred altii. Nu e ok pentru un barbat sa nu stie ce are de facut si sa aiba nevoie de altii ca sa ii spuna ce sa faca.

Poate ca pare o gluma, dar nu este: principalul repros al doamnei Zoë este ca dupa ce a cumparat impulsiv Twitter (impulsiv adica fara sa aiba nevoie reala de companie si la un pret mult prea mare) Musk a inceput sa ii puna la munca pe angajati. No joke. A inceput sa ii munceasca rau, multi n-au rezistat muncii si si-au dat demisia. Din cei ramasi a mai dat si Musk afara cativa asa, random, de distractie.

Am terminat de citit cartea cam pe diagonala. Urasc sa abandonez carti la jumatate si incerc sa nu mai fac asta, desi “Extremely Hardore” ar fi fost candidata ideala la un abandon igienic.

Alaltaieri s-a implinit un an de la publicarea cartii, 13 februarie 2024. E singura carte a doamnei Zoë, ca momentan e epuizata (doamna, nu cartea) si n-a mai scris intre timp alta. Poate ca urmatoarea va fi tot despre Elon Musk, dar de data aceasta despre valul de depresii din cadrul comunitatii LGBT ramasa fara biberonul USAID.

Daca v-o recomand? Depinde. Daca il urati visceral pe Musk si sunteti in cautare de un text care sa va panseze aciditatea gastrica, da, e o carte foarte buna. Englezii spun ca daca vrei sa spanzuri un caine spui ca e turbat.

• Daca il urasti pe Musk si vrei sa iti ungi disonanta cognitiva cu ceva atunci citeste “Extremely Hardcore”. Si o sa te ajute cu cateva argumente anti-Musk daca nimeresti in vreo discutie pe undeva.

• Daca ti-e indiferent Musk atunci e o carte plicticoasa si care prezinta opinii personale in loc de fapte.

• Iar daca eventual il simpatizezi pe Musk o sa te intrebi la fiecare pagina cati bani o fi primit jurnalista asta fara har ca sa scrie mizeria asta de carte.

Vedeti voi care varianta vi se potriveste mai bine. 😊