Imi timp ce imi beam in tihna cidrul de seara impreuna cu jumatatea mea mai buna la o carciuma de cartier in Blanch aud niste soapte romanesti conspirative la o masa mai indepartata. Bag un ochi, niste conationali cu fete si brate de killeri susoteau ceva acolo in romaneste.
Balada corecta politic pe care v-o propun incepe clasic cu Mesterul Manole, un constructor cu ceva aplecare catre alcool, narcisism si simpatii masonice. Mesterul Manole cu nevasta din dotare, Ana, simpla, mai de la tara, care ignora alunecarile bahice ale sotului stand acasa si crezand in misiunea sotului.
Am venit intr-o vacanta in Romania si ca sa nu mai stau primele trei zile fara internet, ca anul trecut, l-am rugat pe un bun prieten sa imi cumpere o cartela prepaid de internet si sa ma astepte cu ea pe aeroport. Sa am internet din momentul zero al descalecarii din scaunul avionului cum ar veni.
Zis si facut, prietenul a fost parolist si mi-a luat cartela, am ajuns acasa multumit, am infipt-o in modem, avem internet, let the good times roll.
Probabil ca ati auzit deja ca un tip pe nume Stefan Walter Hell, nascut la Arad si crescut prin Timisoara a luat de curand Nobelul pentru chimie. Unul din cei cativa nascuti in Romania pana acum care au luat un Nobel la orice. Felicitari.
Sunt pe malul marii cu un bun prieten care i-a promis lui fii-su ala micu' ca ii ridica un lampion. Stiti lampioanele, chestiile acelea din hartie cu o lumanare aprinsa in capat, care se ridica in aer pe motive de aer cald.
Am sa incep prin a va marturisi ca sunt un mare fan al guliilor, napilor si a tuturor radacinoaselor asemanatoare. Cu totii avem micile noastre slabiciuni.
Asa ca, unul dintre primele lucruri pe care le-am cautat la raionul de vegetale cand m-am relocat cu arme, iubita, carti si bagaje in Irlanda au fost guliile. Pe care nu le gaseam pe nicaieri. Prilej cu care am inceput sa imi pun intrebari existentiale cum ar fi "ce tara o fi aceea fara gulii?", "cum or putea trai salbaticii astia fara gulii?" etc.
O reclama la bere Guiness ne indeamna sa ne uitam mai indeaproape la un fenomen cultural unic in lume: subcultura sapeur-ilor din Congo.
Conceptul pe care reclama l-a "imprumutat" de la sapeur-i este
"in life you cannot always choose what you do..but you can always choose who you are"
Cu siguranta domnul Hodorkovski a intrat in istorie. Din pacate pentru domnia sa ca un fel de Alcibiade evreu, inteligent, frumos, norocos si intr-o poveste romantica de genul "si f***t, si cu banii luati". De trei ori la rand, caci lucrurile importante in viata sunt trei. In cazul domniei sale ratarile.
O stire care poate pentru multi romani inecati in taxele si impozitele regimului basesco-pontic a trecut neobservata: sase puteri mondiale au ajuns la un acord istoric cu Iranul
De unde un observator superficial si grabit ca mine poate trage cateva concluzii geopolitice rapide.
Casa in care am copilarit avea doi vecini unguri si un sas. Un ungur in stanga, un ungur in dreapta si sasul in fata, peste drum. Copiii lor erau cam de aceeasi varsta cu mine asa ca ne jucam des impreuna iar atunci cand ne jucam obisnuiam sa le spun ca eu sunt o oaza de latinitate acolo. Era e expresie care o auzisem pe la scoala si mi se parea ca intr-un chip ironic se potriveste de minune. Vecinii mei aveau simtul umorului, chiar daca eu il testam destul de intens.
