Consiliul orasului Dublin a aprobat un program experimental cu saptamana de lucru de patru zile pentru propriul personal. Ideea nu e nici rea nici noua, saptamana de patru zile si-a mai incercat norocul si inainte de pandemie in multe forme si culori. Cea mai banala a fost, evident, aceea de a inghesui cele 40 de ore de munca dintr-o saptamana de cinci zile in patru, adica zece ore pe zi. Alta mai generoasa limitandu-se la 32 de ore pe saptamana.
Guvernul irlandez a decis pe 4 iulie sa prelungeasca interdictia calatoriilor internationale, Irlanda ramanand efectiv ultima/singura tara din UE care interzice calatoriile "neesentiale" in strainatate. In restul tarilor europene certificatul de vaccinare si/sau un test negativ permite cetatenilor europeni sa calatoreasca in spatiul UE. Mai putin Irlanda.
Interdictia se aplica tuturor, inclusiv celor vaccinati complet. Ca sa nu discriminam pe nimeni.
Astazi am iesit sa dau o tura pe la mine prin sat, ca sa nu se prinda rugina pe placutele de frana. Si cum mergeam eu asa cu frica lui Dumnezeu si a celor 5km distanta de casa ceruti de lege a inceput sa ma ispiteasca Cel Rau, "hai, sefu', ca nu sta nimeni sa iti numere aia cinci kilometri, hai ca stii ca nu respecta nimeni legea in Irlanda", din astea la sentiment cum doar Necuratul stie sa faca.
M-am trezit de dimineata dupa un vis mai ciudat, un ciudat bun, adica faca violenta, fara sex, fara extraterestri, si anume se facea ca jucam sah. Trebuie sa va marturisesc ca eu n-am mai jucat sah de pe vremea cand era Ilie Verdet prim-ministru, dar tot timpul am cochetat cu ideea ca poate intr-o zi gasesc pe vreunu' care joaca mai prost ca mine si ii trag o mama de bataie sa ma tina minte.
Imi timp ce imi beam in tihna cidrul de seara impreuna cu jumatatea mea mai buna la o carciuma de cartier in Blanch aud niste soapte romanesti conspirative la o masa mai indepartata. Bag un ochi, niste conationali cu fete si brate de killeri susoteau ceva acolo in romaneste.
Am avut o discutie cu un amic sofer care era de parere cum ca "Irlanda e o insula mica si ca atare are trasee scurte". Comparat cu Romania. Am incercat sa ii explic ca Irlanda nu e chiar asa de mica, sau Romania chiar asa de mare, depinde de care parte a comparatiei te afli. Mai ales daca vrei sa o strabati de la nord la sud.
Astazi impreuna cu jumatatea mea mai buna ne-am invins lenea individuala si colectiva si ne-am hotarat sa dam o raita prin centru sa vedem parada homosexualilor.
Prima parada de dupa referendumul care a pus Irlanda pe harta tarilor cu casatorii intre homosexuali.
Am ajuns la timp, 13.30 sharp, cum zicea pe anunturi la Remembrance Garden. Un fel de gradina-sa-nu-uiti-Darie irish-style.
Cand stai mai mult de cateva zile intr-o tara straina oarecare iti pui intrebarea fireasca ce retea de telefonie mobila sa iti alegi. Roamingul e un furt legal pe fatza, in orice combinatie si deja peste o saptamana de stat intr-un loc a plati tarife de roaming inseamna lene, ignoranta sau prostie. De regula toate la un loc. Sigur, in afara de cazul fericit in care sunteti corporatist si plateste firma-mama toate alea. A fi sclav pe plantatie are si partile bune, cum ar fi roamingul gratis.
De-a lungul timpului am inregistrat zeci de nume de domenii, care mai de care mai exotice, la vreo zece registrari diferiti. Am avut (sau am inca) .name, .photography, .mobi, nume nationale .de, .eu, .ro etc etc. Nimic special pana aici. Credeam ca le-am vazut pe toate in materie de dificultate de a gasi formularul de setare a DNS-urilor sau de plata. Credeam pana azi.
N-am de lucru (o fi de la canicula din Bucuresti) si ma hotarasc sa imi iau si un nume irlandez ".ie", asa, ca sa am si eu o jucarie irlandeza.
Filtrez vreo 4-5 registrari care pareau dubiosi, filtrez alti 4-5 care pareau lacomi, gasesc in sfarsit unul care parea decent, avea toate butoanele la locul lor, pretul corect, totul ok.
Aleg numele, platesc, primesc confirmarea, setez DNS-urile, nimic. Astept un pic, imi fac de lucru, imi fac o cafea, nimic.
