5 motive pentru care eu nu sunt Charlie

Campania”Je suis Charlie” este primul mem important al anului 2015.

Dorința de a se solidariza cu jurnaliștii de la Charlie Hebdo, victime ale atacului terorist, a umplut lumea pe orizontală și pe verticală, de la ong-iști la artiști și de la adolescenți la șefi de stat. ”Je suis Charlie” vezi astăzi oriunde, la televizor, în ziare, pe Facebook și Twitter, la manifestații de zeci de mii.

Eu prefer să mă abțin de la asemenea asocieri și autoetichetări. Și găsesc cel puțin cinci motive pentru asta (deși alții, cu siguranță, ar găsi și mai multe).

1. Condamn crima execrabilă pe care au comis-o teroriștii jihadiști. Dar nu pot să susțin ironia veninoasă promovată în caricaturile jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. Sunt agnostic, dar știu să respect opțiunile ideologice și religioase ale altora. Înțeleg pietatea creștinilor pentru Iisus Hristos, la fel cum o înțeleg pe cea a musulmanilor pentru Mahomed. Sunt gata să critic religia și habotnicia, să argumentez inconsitența viziunilor religioase, să învinuiesc fanatismul, dar nu sunt de acord să jignesc premeditat simbolurile considerate sfinte. În această privință, cei de la Charlie Hebdo, prin caricaturile lor, au depășit limitele bunului simț și au ofensat în mod vulgar simțămintele a milioane de oameni religioși. Și mă tem că nu pot fi solidar cu ceea ce au făcut. Eu nu sunt Charlie.

2. Am organizat, acum câțiva ani, conferințe despre libertatea de exprimare și despre importanța acesteia pentru construcția unei societăți moderne. Îmi este bine cunoscut că libertatea de exprimare este sine qua non pentru democrație. Dar am înțeles că oriunde și în orice există o limită, și mai cu seamă o limită a bunului simț. Exprimarea care uzează de libertatea sa exclusiv pentru a lovi și a jigni, exprimarea care se hrănește din malițiozitate, riscă să se transforme din constructivă și progresistă în distructivă și retrogradă. Nimeni nu merită să fie lovit cu un glonte în cap pentru că scrie lucruri răutăcioase, oricât de urâte ar fi ele; poate că nici un pumn în nas nu merită. Ceea ce li s-a întâmplat jurnaliștii de la Charlie Hebdo pare a fi una dintre cele mai oribile și de neiertat crime din acest secol. Îmi pare rău pentru ei, dar totuși nu mă pot autoidentifica cu libertatea lor de a jigni în mod constant și intenționat. Condamn crima, dar dezaprob și provocările care generează crime.

3. Am scris numeroase articole despre amenințarea pentru Europa care vine din partea islamizării. E un pericol și pentru identitatea rasială a europenilor, și pentru religia lor creștină, și pentru stabilitatea socio-economică. În mod paradoxal, europenii au fost luați prin surprindere de consecinețele imigrației și ale multiculturalismului, pe care tot ei le-au încurajat vreme de câteva decenii. Acum, că s-au pomenit cu câteva milioane de musulmani la ei acasă, încearcă în mod isteric să întreprindă ceva pentru a se izbăvi de ”oaspeți”. La cât de delicată este situația identitară și socială în Europa, este o mare eroare să crezi că poți rezolva această problemă prin promovarea discursului urii și prin dezumanizarea oponenților. Or, caricaturile și mesajele celor de la Charlie Hebdo conțin elemente de dezumanizare. După ce secolul XX ne-a demonstrat tuturor cât de ușor se pot produce genociduri și epurări etnice provocate de discursul urii și prin tactica dezumanizării, consider că este inacceptabil pentru un om integru să se solidarizeze cu așa ceva în secolul XXI.

4. Am văzut unele dintre caricaturile celor de la Charlie Hebdo și am considerat că sunt o mostră de obscenitate, prost gust și infamie. Mă miră că oameni maturi și serioși, considerați artiști de talie internațională, și-au permis scârboșenii de asemenea speță. Poate că eu înțeleg altfel, cumva incorect sau anacronic, arta polemicii și estetica vizuală și conceptuală a caricaturilor. Dar prefer să rămân la modul meu de a înțelege polemica și esteticul, decât să mă asociez și să mă solidarizez cu un morman de vulgarități considerate formă de ”jurnalism îndrăzneț”. Uneori îndrăzneala mai înseamnă și obrăznicie.

5. ”Je suis Charlie” foarte repede s-a transformat într-un fel de modă. E de bonton să afișezi solidaritatea cu victimele atacului terorist. Solidaritatea e bună, e minutată, e umană. Doar să nu fie o formă camuflată a ipocriziei și a narcisismului. Sau, cum e în cazul unui număr imens de politicieni mai mari și mai mici, să nu fie o platformă infectă (și totodată perfectă) pentru lansarea mesajelor și pentru lustruirea imaginii. PR pe vreme de ciumă se face cu regularitate în politica națională și internațională. Cazul Charlie Hebdo nu este o excepție. E ușor de strigat acum”Je suis Charlie”, alături de alte câteva zeci de milioane de indivizi. Această expunere ”curajoasă” este o butaforie și comportă riscuri infinitezimale. Jihadiștii nu pot organiza câte un act terorist pentru fiecare purtător de panglică. Să le dăm jurnaliștilor de la Charlie Hebdo ”ce-i a cezarului”: ei au avut un curaj enorm, poate nebunesc, prin ceea ce au făcut. Puțini care pot fi ca ei. Și nici nu trebuie. Ei sunt Charlie, și au pătimit pentru asta. Să nu ne atribuim acte de curaj care nu ne aparțin.

Atacul terorist asupra jurnaliștilor de la Charlie Hebdo reprezintă încă o lecție dură pentru toți. Fiecare o înțelege în felul său. Pentru mine, lecția este să încercăm să păstrăm echilibrul în această lume atât de fragilă. Și, ori de câte ori condamnăm o extremă, să nu o facem trecând pe baricadele altei extreme. Adevărul e undeva la mijloc, până la proba contrarie.

Copyright © Dorian Furtuna

Autorul este etolog din Chişinău si poate fi gasit pe pagina de facebook sau pe blogul personal

ora: 

Comments

Alex's picture

Nici eu nu ma identific cu publicatia. Din punctul meu de vedere puteau sa dea de mult faliment, asteptand sa le cumpar eu vreun numar al revistei lor de doi bani.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa apreciezi ideea libertatii de exprimare.
Le suis Charlie.
Libertatea - prin definitie - nu e ingradita.
Atata vreme cat nu e imoral, ilegal sau ingrasa (tare) - libertatea trebuie sa fie totala.
De libertate beneficiez/i chiar acum, scriind aceste randuri.
Daca cineva spune cate ceva ce (ti) se pare controversat (mai ales in scris, intr-o obscura fituica bilunara), lasa economia de piata sa decida: daca oamenilor le place, va inflori; daca nu le place, va muri.
Daca tie personal nu iti place, fie ii ignori, fie le spui asta.
In scris, nu in gloante.

Alex, libertatea nu poate fi ingradita? Pai si atunci ce facem cand doua sau mai multe libertati intra in coliziune? Atunci cand libertatea ta se opune libertatii mele? Sau atunci cand libertatea ta ingradeste libertatea mea?

Legi care sa ingradeasca libertatea de exprimare exista in toata Europa. De exemplu in nicio tara europeana nu ai dreptul legal sa te indoiesti in public de varianta oficiala a holocaustului.

Sau mai rau, in Irlanda (ca tot suntem pe un site irlandez) unde blasfemia este pedepsita?

Cu alte cuvinte, daca ma indoiesc de virginitatea Mariei, de inocenta Mielului sau de igiena personala a Profetilor sunt pasibil iarasi de ceva consecinte legale.

Cum stam atunci cu libertatea de expresie neingradita? Biggrin

Alex's picture

Hai sa dau un citat din Guideline-ul de azi, la care face referire Irlanda.ie
(http://www.thejournal.ie/muslim-guidelines-cartoons-published-1879154-Jan2015/)
3. Muslims do believe in freedom of speech. And they do respect the right for people to say what they believe to be correct. However, we all know that there is no such thing as absolute free speech. (Aici au cam dat-o cu oistea-n balta)
There are laws to protect the dignity and properties of people.
Urasc sa ma repet: "daca nu e imoral, ilegal sau ingrasa"...
Asta nu inseamna ca eu ca persoana sa nu am libertatea de a nega holocaustul (cat de idiot poti sa fii ca sa faci asta?!?) sau de a blasfemia in liniste la mine acasa, pe internet sau oriunde nu se aplica legea (stupida) irlandeza.
Faptul ca nu exista sistem/stat perfect nu trebuie sa imi inchida mie mintea.
Si da; cred in libertatea de expresie. Cu creionul.
Libertatea nu inseamna minciuna sau calomnie. Libertatea e adevarul meu. Si pana nu mi se dovedeste ca gresesc, am dreptul la opinia mea. Desigur ca daca gresesc, trebuie sa fiu gata sa imi asum intreaga responsabilitate a opiniilor/faptelor mele.
Nu poti sa ingradesti libertatea. D'aia e libertate. Libertatea n-are plural, nu poate sa se loveasca de alta libertate.

Poti sa fii idiot sau poti fi doar un biet istoric care priveste cu un ochi critic marketingul politic. Istoria e scrisa intotdeauna de cei castigatori si deocamdata istoria holocaustului se invata dupa un singur manual, ca asa zice legea.

Eu, din fericire pentru mine, nu sunt istoric si, ca atare ma preocupa mai putin ce s-a intamplat atunci si cam pe unde este adevarul. Sunt multumit cu varianta oficiala (si "legala") a istoricului holocaustului, nu caut alta. Pentru mine holocaustul este o tema neinteresanta de discutie insa ingradirea dreptului de a discuta public despre holocaust, altfel decat in varianta oficiala da, aceasta ar putea fi o tema de discutie.

Libertatea este subiectiva, contextuala si sigur ca are si plural. Libertatea ta inceteaza acolo unde incepe libertatea mea, fii convins de chestia asta.

Nici caricaturistii executati de musulmanii extremisti, nici cei doi musulmani executati la randul lor de trupele speciale n-au tinut cont de acest adevar simplu, de aceea acum sunt morti cu totii.

Alex's picture

E greu de negat dovezile istorice legate de sfarsitul fierbinte a puhoaie de oameni, fi ei si evrei sau tigani. (De ce nu se afiseaza "Happy face" aici : - D ?)
Cu toata bunavointa, dar sa negi ca asa ceva s-a petrecut... tre' sa fii plecat tare cu mintea...
Nu stiam de "ingradirea dreptului de a discuta public despre holocaust, [si] da, aceasta ar putea fi o tema de discutie." : - D Big time! : - D Nu stiam ca e impotriva legii sa te indoiesti de... nimic! Hm... daca ai putea sa-mi dai niste link-uri din legislatiile europene ti-as fi recunoscator.
In continuare sustin ideea libertatii legale. Daca cineva incearca sa imi ingradeasca libertatea ("mea") trebuie sa imi prezinte argumente reale. Daca nu, fie il ignor, fie il ignor.

Libertatea din punctul cui de vedere?!?
Daca vorbesc sau scriu ceva impotriva homosexualitatii sunt "pus la zid"
Cand te pisi impotriva vantului Nu se termina cu bine
Ziaristii stiau ca NU se va termina cu bine ( au fost Si avertizati ), dar de dragul faimei si a prostiei au continuat
Domnia si prostia se plateste

Alex's picture

Fiecare este raspunzator de actiunile sale.
Asta nu inseamna ca nu se aplica principiul legal de autoaparare, si anume sa raspunzi cu o forta/arma cel mult egala cu a atacatorului.
In cazul "jurnalistilor" de la CH - cu un creion pe hartie.
Daca ai o opinie si vrei sa o faci publica, o faci in conformitate cu legea si cu principiile personale.

Nici eu nu ma identific cu umorul celor de la Charlie sau cum se numea revista, ba chiar il consider grotesc, de taran basit si rudimentar.
Nu-i consider a fi niste eroi ai libertatii de exprimare, ci mai degraba eroi de conjunctura dar ideea este ca, oricat de defaimatoare erau acele reviste, nu i-a obligat nimeni pe musulmani sa le citeasca.
Si mie imi sunt injurate lucrurile la care tin foarte mult, ale oricarui om sunt (indiferent ca vorbim despre religie, familie, sport, muzica, scriitori, actori sau la ce fel de idoli se mai "inchina"lumea) dar nu ma apuc acum sa ucid pe nimeni si incerc, cat imi sta in putinta, sa evit a lua contact cu locurile care contesta ceea ce-mi place.
Sa fii manelist si sa intri intr-un club de rockeri doar pentru a injura muzica de acolo denota faptul ca esti cretin, la fel cum tu fiind ateu si intrand intr-o biserica pentru a lua in bataie de joc religia este o dovada si mai mare de idiotenie.
Manelistii pot injura rockul intre ei, la ei acasa sau in cluburile lor, ateii pot consteta religia in dezbateri publice cu oricine vrea sa-si piarda vremea cu acest subiect sau acasa, si toata lumea este fericita.
Oamenii de la revista franceza nu obligau pe nimeni sa le cumpere numarul, era "bisericuta" lor si-a celor care-o cumparau, iar faptul ca pana acum nu i-a ucis nimeni atesta faptul ca marea majoritate a musulmanilor francezi gandeau cam ca mine, adica evitau contactul cu ea.
Din pacate, problema asta nu este doar a musulmanilor i si a noastra, a oamenilor din europa: nu de putine ori se ajunge la altercatii sau crime de la contrele pe diverse subiecte, insa rareori aceste lucruri sunt premeditate ori la maimutele musulmane a fost premeditare si planuire.
Nici eu nu sunt "Charlie" insa dupa cum spunea cineva, omul care-a injurat in loc sa arunce cu piatra a fost inventatorul civilizatiei deci intre unul care ma injura si unul care trage in mine n-am sa fiu niciodata de partea celui de-al doilea.

Dar jurnalistii aia nu au mers la musulmani acasa sa le puna caricaturile pe masa lor, in casa lor.. ci dincontra.. oricine se simte insultat poate sa nu cumpere ziarul..
Asa pot sa zic si eu, ca femeie, ca ma simt profund insultata sa vad cum isi trateaza musulmanii femeile si fetele la ei acasa si sa fac mare caz din acesta atitudine care intre noi fie vorba, este inumana.. totusi, eu aleg sa nu ma simt insultata de aceste aspecte si sa le las pe femeile musulmane sa accepte sau nu „tratamentul”… nu ma duc sa ii impusc pentru ca imi jignesc identitatea mea de gen.. cu toate ca ei practic asta fac.. Pana la urma cel dezechilibrat este acela care se uita la niste desene si se simte insultat, nu acela care deseneaza vrute si nevrute.. o religie e pana la urma o „presupunere”.. a vazut cineva vre-un D-zeu?

daca alegi sa te identifici cu aceste presupuneri, treaba ta, dar fa-o la tine acasa impreuna cu cei care accepta presupunerile tale si lasa-i pe altii sa considere ce vor in legatura cu aceste speculatii ale tale..

Si noi, europencele cand mergem la musulmani acasa ne imbracam pana in gat, mai purtam si te miri ce in cap cu toate ca aceste lucruri ne jignesc profund, insa consideram ca suntem la ei acasa si le respectam "credintele"..
cu astfel de articole o sa ajngem in cativa ani sa ne trezim ca trebuie sa purtam voal pe fata si in europa ca nu cumva sa ii jignim pe ei, musulmanii cei preasensibili.. e ridicola toata povestea asta cu "credinta" asta prea sensibila in mahomed..

Nimic nu justifica terorismul , iar adevaratii teroristi sunt acei ce blameaza terorismul si pregatesc in consecinta, ca o masura "democratica de aparare si supraveghere" contra terorismului, pregatesc insemnarea oamenilor ca pe animale.Ceilalti, cu totii, suntem figuranti in acest joc. Inclusiv cei desemnati sa faca treaba murdara...

Din pacate nu pot decat sa iti dau dreptate. Sad

Se clameaza apararea libertatii dar se ignora libertatea atacatorilor de a decide si actiona conform propriilor convingeri. Dupa cum s-a spus mai sus si vezi pe toate gardurile, nimeni si nimic nu poate opri o publicatie - sau pe oricine- sa se exprime -liber- . Ei bine, un exemplu mai bun de libertate absoluta cu incalcarea acelei minime granite a bunului simt, nu poate exista. A... si era sa uit... mai avem si vreo 2000 de morti prin Nigeria in urma unor atacuri teroriste atroce... dar aia sunt oameni din lumea a 3-a , nu se poate pune semnul egal intre 2000 de suflete si 12 francezi ... Ipocriti !

Cetateni francezi erau cu totii, inclusiv cei doi atacatori. Etnici francezi erau mai putini, doar cativa dintre caricaturisti.